Femeile care se confruntă cu oboseală persistentă, slăbiciune și lipsă de energie ar trebui să ia în considerare posibilitatea unui deficit de fier, deoarece acest dezechilibru poate afecta atât starea fizică, cât și cea mentală.
Semne fizice și emoționale
Semne vizibile
- Oboseală persistentă – senzație de epuizare chiar și după odihnă suficientă.
- Piele palidă – observabilă în special pe palme, gât și buze.
- Unghii îngălbenite – indiciu al scăderii producției de hemoglobină.
- Respirație rapidă sau palpitații – corpul încearcă să compenseze deficitul de oxigen.
Semne emoționale și comportamentale
- Concentrare redusă – dificultăţi în menţinerea atenţiei şi luarea deciziilor.
- Irritabilitate – schimbări frecvente ale dispoziţiei.
- Anxietate crescută – senzaţia de tensiune constantă fără un motiv evident.
- Scăderea motivaţiei – lipsa energiei poate duce la evitarea activităţilor plăcute.
Cum să recunoşti şi să acţionezi
Identificarea timpurie a unui deficit de fier poate preveni complicaţii serioase, cum ar fi anemia severă sau afecţiuni cardiace. Dacă observi unul sau mai multe dintre semnele descrise, este indicat să consulţi un medic pentru o evaluare completă.
Testele şi consultarea medicală
Medicul va solicita, de regulă, o analiză de sânge pentru a verifica nivelul hemoglobinei şi al ferritinei. În funcţie de rezultate, pot fi recomandate următoarele măsuri:
- Suplimente de fier – doze şi tipuri adaptate severităţii deficitului.
- Alimentaţie bogată în fier – carne roşie, legume cu frunze verzi, fasole, cereale fortificate.
- Îmbunătăţirea absorbţiei – consumul de vitamina C pentru a facilita absorbţia fierului.
- Monitorizare periodică – controale regulate pentru a confirma corecţia nivelului de fier.
Este esenţial să nu te bazezi exclusiv pe suplimente, ci să ajustezi şi dieta în funcţie de nevoile organismului. Un deficit de fier poate fi legat de menstruaţia abundentă, sarcină sau afecţiuni digestive, iar abordarea trebuie să fie personalizată.
Aceste informaţii sunt de natură generală şi nu înlocuiesc consultarea unui specialist medical. Pentru o evaluare şi tratament adecvat, este recomandat să discuţi cu medicul de familie sau cu un specialist în hematologie.
