Inflamația cronică poate fi motivul oboselii persistente, durerilor articulare și dificultăților de concentrare, iar prin teste simple poți afla dacă corpul tău este afectat și ce măsuri poți lua pentru a o controla.
Ce este inflamația și de ce contează?
Inflamația reprezintă răspunsul natural al sistemului imunitar la infecții, leziuni sau toxine. În condiții normale, este scurtă și favorizează vindecarea. Inflamația cronică durează săptămâni sau luni și poate deteriora țesuturile și organele. Studiile recente arată că un nivel ridicat de inflamație crește cu 30‑50% riscul de boli cronice, inclusiv cardiovasculare, diabet și afecțiuni autoimune.
Semnele subtile ale inflamației
Semnele nu sunt întotdeauna evidente. Dacă observi cel puțin trei dintre următoarele simptome, este indicat să verifici nivelul inflamației:
- Oboseală persistentă – nu dispare odată cu somnul.
- Dureri articulare sau musculare fără leziuni evidente.
- Probleme digestive – balonare, constipație sau diaree intermitentă.
- Modificări ale pielii – erupții, acnee adultă, roșeață.
- Creștere inexplicabilă în greutate, în special în zona abdomenului.
- Scădere a memoriei și a concentrării – „ceață mentală”.
Teste simple pentru a verifica inflamația
Nu este necesar să apelezi imediat la un specialist costisitor. Laboratoarele medicale pot furniza următoarele markere, care indică nivelul inflamației:
1. Proteina C‑reactivă (CRP)
CRP este un marker sensibil al inflamației acute și cronice. Valorile normale sunt sub 5 mg/L. Un nivel între 5‑10 mg/L indică inflamație ușoară, iar peste 10 mg/L sugerează inflamație moderată‑severă.
2. Viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH)
VSH măsoară depunerea celulelor roșii în tubul de testare. Valorile cresc în prezența inflamației. Pentru bărbați, un VSH sub 15 mm/h este normal; pentru femei, sub 20 mm/h.
3. Testul de glicozilare a hemoglobinei (HbA1c)
Deși este utilizat în principal pentru monitorizarea diabetului, un HbA1c peste 5,7 % poate indica inflamație metabolică, factor de risc major pentru bolile cardiovasculare.
4. Analiza profilului lipidic
Colesterolul LDL ridicat și trigliceridele crescute pot semnala inflamație sistemică. Un raport colesterol total/HDL sub 4 este considerat optim pentru un sistem imunitar echilibrat.
Cum să interpretezi rezultatele și ce pași să urmezi
După primirea rezultatelor, compară-le cu intervalele de referință menționate. Dacă valorile depășesc limitele normale, există soluții practice pe care le poți aplica imediat.
1. Adoptă o dietă antiinflamatoare
- Fructe și legume colorate – afine, spanac, broccoli.
- Grăsimi sănătoase – ulei de măsline extra virgin, avocado, nuci.
- Pește gras – somon, sardine, macrou (omega‑3).
- Condimente antiinflamatoare – turmeric, ghimbir, usturoi.
- Reduce consumul de zahăr rafinat, alimente procesate și grăsimi trans.
2. Mișcarea regulată
Exercițiile moderate – mers pe jos, ciclism, yoga – pot scădea nivelul CRP cu până la 30 % în câteva săptămâni. Se recomandă cel puțin 150 minute de activitate fizică pe săptămână.
3. Gestionarea stresului
Stresul cronic activează cortizolul, hormon care amplifică inflamația. Tehnici precum meditația, respirația profundă și terapia cognitiv‑comportamentală pot reduce semnificativ nivelul inflamației.
4. Somnul de calitate
Un somn de 7‑9 ore pe noapte susține sistemul imunitar; lipsa somnului crește CRP și VSH. Evită ecranele cu o oră înainte de culcare și menține o temperatură optimă în dormitor.
5. Suplimente naturale (după consult medical)
- Omega‑3 – capsule cu ulei de pește, 1‑2 g pe zi.
- Curcumină – extract standardizat, 500‑1000 mg pe zi.
- Vitamina D – 2000‑4000 IU pe zi, în funcție de nivelul seric.
Monitorizarea progresului
Repetă testele de CRP și VSH la fiecare 3‑6 luni pentru a evalua evoluția. Înregistrează în jurnal simptomele, alimentația și activitatea fizică; vei observa cum ajustările mici influențează nivelul inflamației.
Acest articol oferă informații generale și nu înlocuiește consultarea unui specialist medical. Pentru evaluări personalizate și recomandări specifice, este indicat să discutați cu medicul de familie sau cu un specialist în nutriție.
