Aplicarea OUG 53/2025 a depășit demult sfera unei simple ajustări legislative și a intrat într-o zonă periculoasă, în care disproporționalitatea administrativă se combină cu amenințarea penală. În forma și interpretarea actuală, operatorii din sectorul inputurilor pentru agricultura ecologică pot fi expuși unor pedepse cu închisoarea între 2 și 7 ani pentru comercializarea unor produse pentru care, în mod practic, nu există o procedură adaptată, funcțională și realistă de autorizare.
Esența situației este brutală: ți se cere să autorizezi printr-un mecanism care nu este calibrat pentru categoria ta de produs, iar dacă nu reușești, consecința nu este o amendă administrativă, ci un dosar penal.
Nu vorbim despre substanțe interzise. Nu vorbim despre molecule de sinteză cu risc toxicologic major. Vorbim despre inputuri utilizabile în agricultura ecologică, bazate pe substanțe permise la nivel european, care sunt forțate să intre în procedura clasică destinată pesticidelor chimice de sinteză. Diferența tehnică este evidentă pentru orice specialist, însă tratamentul administrativ devine identic.
Această procedură presupune un volum de aproximativ 200 de analize și determinări. Sunt solicitate teste toxicologice extinse, studii complexe de reziduuri, evaluări privind metaboliți specifici moleculelor sintetice, analize de bioacumulare, teste de mutagenitate și carcinogenitate, studii de ecotoxicitate pe organisme multiple, evaluări detaliate privind comportamentul în sol și apă, teste de stabilitate în condiții extreme concepute pentru compuși industriali. Multe dintre aceste cerințe sunt concepute pentru pesticide sistemice de sinteză și nu reflectă profilul de risc al produselor utilizabile în agricultura ecologică.
Pentru aceste produse, aplicarea automată a unei astfel de arhitecturi procedurale nu mai înseamnă precauție, ci exces. Nu înseamnă protecție, ci blocaj.
Problema devine și mai gravă în contextul infrastructurii instituționale. Potrivit informațiilor disponibile public și discuțiilor din piață, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor (ICDPPP) nu ar avea acreditări complete pentru realizarea analizelor ecotoxicologice complexe cerute în anumite dosare. Cu toate acestea, pentru multe dintre produsele vizate nici măcar nu ar fi necesară o astfel de baterie de analize, raportat la natura lor și la profilul de risc.
Ionel Mugurel Gabriel, Președinte CA al Chromosome Dynamics, afirmă că situația este simptomatică pentru o disfuncționalitate mai profundă. „Nu cerem exceptare de la conformare. Cerem proporționalitate și realism. Dacă instituția chemată să valideze dosarele nu are infrastructura completă pentru anumite tipuri de analize, iar produsele nici măcar nu justifică acea complexitate, atunci problema nu mai este la operator. Nu poți transforma lipsa calibrării administrative într-un risc penal de 2–7 ani pentru mediul privat.”
Criticile vizează și lipsa unei poziții ferme din partea conducerii institutului, care, în opinia unor operatori din domeniu, ar trebui să aibă ultimul cuvânt tehnic în delimitarea clară dintre pesticidele de sinteză și inputurile utilizabile în agricultura ecologică. În locul unei clarificări publice și asumate, piața percepe o inerție instituțională care amplifică incertitudinea.
Principiul proporționalității, consacrat în dreptul european, impune ca măsura administrativă să fie adecvată și necesară în raport cu riscul real. În prezent, constrângerea procedurală depășește evident natura produselor vizate. Rezultatul nu este creșterea siguranței, ci restrângerea accesului la piață și vulnerabilizarea capitalului autohton.
Au avut loc întâlniri oficiale. Au fost transmise analize juridice și tehnice. Au fost formulate propuneri concrete pentru instituirea unei proceduri distincte – notificare sau autorizare simplificată adaptată specificului agriculturii ecologice. Răspunsurile au fost, în multe cazuri, absente sau neconcludente, iar responsabilitatea pentru lipsa cadrului adecvat rămâne transferată integral către operator.
Aceasta este miezul absurdului: vidul procedural este convertit în risc penal.
Nu este o dezbatere despre relaxarea regulilor. Este o dezbatere despre calibrarea lor corectă. Fără proporționalitate, reglementarea devine instrument de intimidare. Iar când intimidarea este dublată de amenințarea închisorii, nu mai vorbim despre simplă birocrație excesivă, ci despre o vulnerabilizare sistemică a unui sector strategic.
Pentru agricultura ecologică românească, miza nu este tehnică. Este existențială. Dacă mecanismul nu este corectat rapid, OUG 53/2025 riscă să rămână nu ca un instrument de protecție, ci ca exemplu de disproporționalitate care a transformat dezvoltarea într-un potențial dosar penal.
