Donald Trump nu a pus capăt războiului din Ucraina în câteva zile. Confruntat cu critici ample în mișcarea MAGA, din cauza dosarului Epstein, Donald Trump revine cu o strategie de securitate națională izolaționistă și deplasată puternic spre extrema dreaptă.
De la criticile vicepreședintelui JD Vance la adresa europenilor, rostite la München, la noua strategie de apărare, a fost un an în care europenii s-au străduit să pună frână exceselor pro-moscovite de la Washington.
Încetarea în câteva zile a războiului ruso-ucrainean, promisă de Donald Trump, s-a transformat într-o agonie care ne-a urmărit pe tot parcursul anului. Și, probabil, va continua în 2026. Cel puțin un lucru am înțeles: Rusia nu caută o cale spre pace. Iar Washingtonul s-a arătat în repetate rânduri mai apropiat de Moscova decât de Kiev și de partenerii europeni.
Anul a început tensionat în relația dintre America și Europa. Și așa a continuat.
MAGA a susținut deschis extrema dreaptă în alegerile legislative germane. Iar vicepreședintele JD Vance a certat Europa, la Conferința de Securitate de la Munchen. El i-a acuzat pe europeni de cenzură și comportament antidemocratic, cu referire la procedurile legale împotriva discursului instigator la ură online și la izolarea partidelor de extremă dreapta.
A urmat scena cinematografică din Biroul Oval, în care Volodimir Zelenski a fost ostracizat de Donald Trump și JD Vance, sub ochii înmărmuriți ai întregii lumi democratice. Trump i-a întins lui Putin covorul roșu în Alaska, pregătit pentru numeroase concesii. Iar amenințările liderului de la Casa Albă privind impunerea de sancțiuni petroliere Rusiei au fost urmate de tot atâtea amânări și tergiversări.
Sancțiunile la adresa Lukoil au fost anunțate, în cele din urmă, în octombrie și noiembrie, dar au fost în mare parte suspendate, câteva săptămâni mai târziu. Suspendare tehnică, pentru a da timp aliaților europeni să se adapteze? Sau mișcare politică, menită a permite Rusiei să respire?
În acest timp, presa internațională a dezvăluit un plan de pace croit de delegațiile rusă și americană, potrivit căruia Ucraina ar trebui să cedeze Moscovei zone din estul țării, pe care forțele ruse nu le controlează în prezent. Aceasta, în schimbul unei potențiale garanții de securitate, într-un format neprecizat. Armata ucraineană ar urma să-și reducă dimensiunile. De asemenea, americanii ar urma să pună mâna pe cele circa 300 de miliarde de dolari din trezoreria rusească, blocați în Europa.
Eforturi europene de îndiguire
Europa a reacționat de fiecare dată în încercarea de a reduce proporțiile dezastrului. A făcut-o împăcându-i pe Zelenski și Trump. A făcut-o după summitul din Alaska, atunci când liderii europeni au mers în Biroul Oval pentru a-l potoli pe Donald Trump în pornirile lui pro-moscovite. S-au implicat în renegocierea planului de pace ruso-american.
Întregul an s-a aflat sub semnul instabilității lui Donald Trump, care și-a schimbat de mai multe ori abordarea față de Rusia, între cedare și amenințare.
În decembrie, publicarea Strategiei de securitate a Statelor Unite poate reprezenta, pentru mulți, sfârșitul tuturor ambiguităților. Casa Albă nu mai vede în Rusia o amenințare, în schimb, se rupe de Europa.
Ca niciodată, documentul are o abordare profund ideologică și naționalistă, de extremă dreapta, în linia reprezentată în principal de vicepreședintele JD Vance.
În acepțiunea americană, Europa se confruntă cu „anihilarea civilizației“. Prin urmare, Trump dorește să salveze Bătrânul Continent, sprijinind partidele de extremă dreapta și regimurile iliberale precum cel din Ungaria.
Casa Albă atenționează că securitatea Europei depinde acum de schimbarea decisivă a politicii continentului spre dreapta. Cu alte cuvinte, nu vă apărăm dacă nu urmați modelul nostru politic. Strategia americană adoptă și teoria rasială a „marii înlocuiri“, care pretinde existența unui plan global pentru dispariția rasei albe.
„Pe termen lung, este mai mult decât plauzibil ca, în cel mult câteva decenii, anumiți membri NATO să devină majoritar non-europeni“, se arată în document.
SUA sugerează că Europa trebuie să își suporte propriile costuri de apărare începând cu 2027, ceea ce dă imaginea unei rupturi transatlantice.
La fel și în abordarea față de Ucraina: Europa are scopul de a apăra libertatea și democrația. Documentul american vorbește despre „stabilitate strategică“ cu Rusia.
Europenii constată acum că, într-un document oficial, administrația Trump se rupe de Europa. Ba, mai mult, la fel ca Vladimir Putin, lucrează la distrugerea Uniunii Europene.
Oficial, primele reacții de la Bruxelles s-au menținut în limitele prudenței, subliniind doar că America rămâne cel mai important aliat al Europei. Dar aceasta nu poate masca șocul.
Un șoc amplificat de presiunea tot mai mare pe care negociatorii americani o pun pe umerii Ucrainei. Ultimele știri care răzbat din spatele negocierilor sugerează că Washingtonul este acum foarte preocupat de modul în care Kievul ar putea fi convins să cedeze întreaga regiune Donbas, adică zone pe care armata rusă nu a reușit să le ia sub control, după aproape patru ani de război cu pierderi imense.
Mai mult, Putin a plusat, cerând, într-un interviu pentru India Today, ca Ucraina să cedeze nu doar Donbasul, ci întreaga regiune Novorossiya (Noua Rusie), care ar include Odesa și nordul Mării Negre, până la gurile Dunării. Washingtonul nu a reacționat.
Potrivit unor rapoarte de presă, negocierile se poartă între miliardarul american Steve Witkoff, un dezvoltator imobiliar fără nicio influență diplomatică, și Kirill Dmitriev, șeful Fondului de Investiții Directe al Rusiei. La acestea ar mai asista și Jared Kushner, ginerele președintelui american.
În aceste negocieri ar fi vorba mai mult despre bani și afaceri decât despre drept internațional, frontiere, protejarea democrației și a națiunilor aflate în pericol. Pur și simplu, la Kremlin și la Mar-a Lago se văd posibilități infinite de cooperare.
Vor urma investiții majore ruso-americane și un program de reconstrucție pentru Ucraina condus de SUA.
Companiile americane și ruse ar urma să exploateze în comun vastele zăcăminte minerale din Arctica și chiar să trimită o misiune comună pe marte, prin intermediul SpaceX, compania lui Elon Musk.
Și cine stă în calea acestor planuri minunate? Zelenski, care nu vrea să semneze un plan de pace care ar echivala cu o capitulare. Și Europa, care îl susține.
De aici, declarațiile tot mai nervoase de la Moscova. Și palma dată Europei în strategia americană de securitate.
Dar, în fața acestor planuri, întrebarea este care va fi abordarea rusească. Va accepta această pace garantată prin afaceri? Este o variantă. Sau, foarte bine, ar putea vedea în propunerea americană oportunitatea unei pauze tactice de natură a adormi Washingtonul, înaintea continuării unui război de supunere totală a Ucrainei, pe care consideră că o poate învinge militar.
Vedere din Moscova: momentul acțiunii se apropie
Pentru Moscova, documentul american reprezintă semnalul că strategia de „îndiguire“ a Rusiei nu mai este atât de fermă. Și că, de aici înainte, orice este posibil. Momentul unei acțiuni îndrăznețe ar putea fi mai apropiat decât credem.
Pe front, Rusia avansează greu și cu pierderi enorme. Dar încearcă să suplinească prin negocieri favorabile cu partea americană și ralierea unor puteri emergente. De asemenea, natura războiului pare să se schimbe.
În februarie 2026, se vor împlini 4 ani de la declanșarea războiului. În ianuarie, se va fi depășit deja durata Marelui Război pentru Apărarea Patriei, confruntarea mitică încheiată apoteotic cu căderea Berlinului și predarea Germaniei naziste.
Acum, nimic nu amintește de acea epopee.
În aproape patru ani, Rusia a cucerit puțin peste 19% din teritoriul Ucrainei, într-o confruntare despre care credea că va dura câteva zile. Forțele ruse înaintează într-un ritm de aproximativ 0,05% pe lună, raportat la teritoriul ucrainean.
Ofensiva de vară, în care Rusia își punea mari speranțe pentru spargerea frontului ucrainean, a eșuat. Dmitri Kozak, om de încredere al lui Putin încă din anii 1990 și care s-a opus invaziei Rusiei, a demisionat din funcția de șef adjunct al Administrației Prezidențiale. Chiar și printre „Z-bloggerii“, influencerii online entuziaști ai războiului, starea de spirit s-a întunecat din cauza eșecurilor militare.
Și aceasta, pe măsură ce situația financiară a Moscovei se degradează. Economia civilă se prăbușește, ratele dobânzilor cresc la niveluri dintre cele mai ridicate din lume, penuria de forță de muncă se resimte. Industria de război este singurul sector care funcționează din plin, dar se pune tot mai acut problema finanțării.
Războiul se transformă într-o cursă de rezistență. Cine va ceda primul? Ucraina, sub presiunea lipsei de resursă umană pe front? Sau Rusia, sub povara financiară?
Potrivit unei analize realizate de Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Londra (IISS), Rusia, în criză te timp, alege să verifice rezistența și solidaritatea aliaților europeni.
Aceasta s-a materializat în valul de incursiuni ale dronelor și avioanelor de vânătoare rusești în spațiul aerian european, intensificarea atacurilor hibride și a acțiunilor de sabotaj.
Mișcările Rusiei ar viza creșterea cheltuielilor Europei cu securitatea, în detrimentul sprijinului pentru Kiev. De asemenea, frângerea voinței societăților europene în a ajuta Ucraina.
Rusia și-a întărit, în acest timp, relațiile cu puteri emergente, îndeosebi cu India și China.
Portivit analizei IISS, China s-a înclinat decisiv spre Rusia. În 2024, NATO desemna China drept „facilitator decisiv“ al războiului Rusiei din cauza vânzării de bunuri militare și cu dublă utilizare și a complicității sale la eludarea masivă a sancțiunilor.
În septembrie 2025, Beijingul a fost în sfârșit de acord să construiască conducta de gaze Power of Siberia 2, dorită de Moscova. Când va fi finalizată, aceasta va dubla exporturile de gaze prin conducte ale Rusiei către China.
În decembrie, Putin a vizitat India, pentru prima dată de la declanșarea invaziei. Mizele au fost multe, de la petrol la cooperare militară. India – principalul cumpărător de petrol rusesc – a fost afectată de sancțiunile secundare dictate de Donald Trump, iar măsura n-a făcut decât să o arunce în brațele Moscovei, după un război al tarifelor comerciale cu SUA.
Dar și Europa face pași înainte.
La summitul NATO din iunie 2025, statele membre au convenit să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare până în 2035. Întrucât PIB-ul total al Europei este de zece ori mai mare decât cel al Rusiei, aceasta reprezintă o creștere colosală a capacității militare.
De asemenea, UE a decis să-și edifice o industrie de apărare în adevăratul sens al cuvântului. Pentru aceasta, UE a adoptat programul SAFE, un instrument financiar temporar, cu un buget total de 150 de miliarde de euro, care își propune să sprijine apărarea colectivă europeană prin stimularea cooperării industriale și reducerea fragmentării pieței de echipamente de apărare.
UE intensifică, de asemenea, presiunea asupra economiei Rusiei și a adoptat patru noi pachete de sancțiuni – cel mai rapid ritm din 2022 – și este aproape de a conveni al 19-lea pachet de la declanșarea invaziei.
Cel mai important, statele membre caută acum soluții pentru a oferi Ucrainei un împrumut de reparații în valoare de 140 de miliarde de euro, utilizând active înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei.
Dacă se va conveni acest lucru, Ucraina se va menține pe linia de plutire și își va permite să lupte în următorii doi-trei ani, atenuând în același timp povara sprijinului pentru contribuabilii europeni.
Din est la vest, de la nord la Mediterana, europenii au accelerat pregătirile populației pentru răspunsul la crize și au început să-și reviziuască legile privind serviciul militar.
În momentul în care războiul fulger imaginat de Vladimir Putin s-a transformat într-unul de poziții, partea rusă a mizat pe răbdare și factorul timp.
Armata Ucrainei este mai puțin numeroasă. Resursele ei sunt limitate. Rusia poate mobiliza mai mulți oameni pentru acoperirea pierderilor de pe front, în comparație cu Ucraina. De aceea, și-a putut permite să adopte tactici primitive dar distructive, în care viața propriilor soldați nu valorează nimic.
În plus, rușii se gândesc că Ucraina este o democrație, care poate fi mai ușor destabilizată decât o societate condusă pe principii autoritare.
Pentru prima dată, anul 2025 aduce schimbarea factorului timp – iar acesta nu mai joacă în favoarea Rusiei.
Dar poate fi foarte bine un motiv de neliniște. Incursiunile cu avioane de vânătoare și drone pot prevesti acțiuni de destabilizare la scară și mai mare.
Anul 2025 a fost cel în care lideri politici europeni și responsabili militari și din serviciile de informații au atras atenția pe un ton tot mai apăsat că Rusia este gata să testeze forța și unitatea aliaților, într-un orizont de timp scurt, între 2028 și 2030. Dacă nu chiar mai repede.
Sursă expresspress.ro
